De Florii

1) – Vlad zi-i Evei sa vina sa isi bea laptele!

– Iebei, Iebei! (= Evei, Evei)

Nu mai bine ziceam “zi-i lu’ Eva”?!

2) Eva catre mine:

– Cand ziceai ca e ziua ta?

– Azi.

– Azi?! Si ce imi dai?

– Eu tie sau tu mie?

3) Dupa ce ma strange in brate intr-o seara, Eva are un moment creativo – descriptiv:

– Mama, cand te strang in brate parca sunt intr-o gradina cu flori colorate si miscatoare!

4) Astazi am facut impreuna cu copiii o tarta. Evident tot cu fructe, inca nu am studiat alt tip de tarta. In timp ce amestecam ingredientele Eva spune:

– Mmmm, aici miroase ca in casa lui Doro!

Doro este fina noastra care atunci cand mergem in vizita mereu pregateste ceva bun. Nu m-am lamurit cat de des ar trebui sa fac eu prajituri incat sa i se para suficient de des fiica-mii.

5) – Mama vreau si eu un animalut de casa, sa am cu cine sa ma joc! Cu pestele nu ma pot juca. As vrea o pisicuta, daca nu ar manca pestele … sau macar un elefant sa ma sui pe el!

– Animalele nu sunt pentru joaca exclusiv, trebuiesc si ingrijite.

Eva nu a parut marcata de ce am zis si a continuat…

– Bine, atunci o maimuta? Mai bine un papagal care sa repete ce zic eu.

– Vorbesti tu suficient, nu cred ca ne mai trebuie papagal… daca tot vrei sa inveti pe cineva sa vorbeasca, invata-l pe Vlad.

– Vlad nu repeta dupa mine, nici cand o sa creasca nu o sa vrea sa repete dupa mine!