Ce este adevarul?

Am vazut o bulina neagra pe mana Evei; a treia primita saptamana asta la gradinita.
– Ooo, da ce ai acolo Eva, inca o bulina neagra? Pe asta de ce ai primit-o?
– îîî … pentru ca m-am jucat!
In mod clar orice parinte ar fi indignat pentru ca in mod nedrept o bulina nu trebuie luata pentru asa ceva, joaca fiind de fapt “serviciul” copiilor.
– Eva, eu vreau a-de-va-rul; ADEVARUL, atat iti cer! Nu te-am certat niciodata pentru bulinele negre (va asigur ca nenumarate in decursul timpului)
– Da, da, gata adevarul! Adevarul este ca m-am jucat…(si pe un ton mai stins)… m-am jucat atunci cand dormeam! (asta insemnand “in loc sa dorm ma jucam”)
Bulinele (indiferent de culoare) mereu m-au amuzat, si le-am luat ca un avertisment ca ceva deosebit in ziua respectiva s-a intamplat: in bine sau rau, iar eu trebuie sa intreb: CE?
Nu pot intelege de ce instinctiv fiica-mea vrea sa ma minta. Nu este vorba de imaginatie sau fabulatie, efectiv vrea sa ascunda adevarul, sau mai exact sa prezinte realitatea asa cum vrea ea. A ajuns la varsta cand poate aprecia ca anumite actiuni ale ei pot sa ma supere, si evident calea cea mai simpla este sa mi le ascunda. De fapt asta este una dintre cele mai mari temeri pe care le am legate de relatia mea cu Eva: sa nu mai fim prietene, sa vrea sa ma minta pentru ca eu sa traiesc in nestiinta insa “impacata”. A ajuns la varsta la care a constientizat ca m-a dezamagit cu CEVA , candva– orice prostioara ar fi fost-  iar acum are in ea dorinta de a nu “gresi”, cel putin nu in fata mea.
Cat de greu imi va fi sa o fac sa inteleaga ca orice ar face pe lumea asta voi incerca sa o inteleg.  Si cum voi repeta la nesfarsit ca peste orice pot sa trec, dar nu peste minciuna. Nici nu vreau sa crosetez ganduri despre cum or sa minta in tandem Eva-Vlad-Pinochii. (macar atat sper: sa “lucreze” impreuna, sa nu se parasca).
Mi-e si rusine sa imi amintesc de cate ori o minteam pe Mama in adolescenta mai ales; mi-e foarte greu sa accept ca o sa ajung si eu in ipostaza de “mama protejata cu o minciuna”. Incerc sa ma amagesc: pot inca preveni!!!

Dragobete cu flori

dupa 15 ani si 8 luni impreuna … 🙂

Vrăjitoare sau vraci?

De ce e important să avem părinţi sănătoşi …

Limba maternă

mai multe pe: https://www.facebook.com/pages/Algoritmul-vie%C8%9Bii-%C3%AEn-familie/478600452250660

Primul interviu

Zilele trecute am fost solicitata sa raspund la cateva intrebari referitoare la cartea mea. Am fost incantata ca intrebarile au fost in scris pentru ca nu sunt o oratoare stralucita. Multumesc celor de la editura pentru sprijinul pe care mi-l acorda. Va invit asadar sa cititi primul interviu pe care l-am dat (exceptandu-le bineinteles pe cele de angajare pe care le-am dat de-a lungul timpului). Un weekend placut!

http://www.self-publishing.ro/index.php?r=interview/view&id=2

Despre spatiu…

O femeie are intotdeauna nevoie de mult spatiu; cat mai mult spatiu. Asta e valabil si la sertarele din dulapuri, papucar, etajerele de la baie dar si pe calculator.

Preambul Dragobete

Mai multe pe pagina de Facebook:
https://www.facebook.com/pages/Algoritmul-vie%C8%9Bii-%C3%AEn-familie/478600452250660

Mi-e sete!

Am prins o seară de picior. M-am întins în pat la ora 20:30, cu gândul de-a mă culca. (Paranteza parantezei: mi-e DOR de un somn ca în facultate, de după examene, când mă puneam să mă culc la ora 13 şi mă trezeam a doua zi dimineaţă). Am închis ochii; în puţin timp Eva era călare pe mine, trăgându-mă de fălci, împungându-mă cu degetul, schimbându-şi tonalitatea, mai vârând câte un “MAMI”, ca semn de punctuaţie despărţitor, spunând mereu aceeaşi propoziţie:
“Mi-e sete!”

Chestionar: (nota: spre deosebire de cartea tiparita puteti introduce si variantele voastre la “Other”)

Precizez că s-a oprit atunci când şi-a dat seama că nu dorm şi m-a bufnit râsul; precum şi faptul că în timpul ăla mă gândeam la Mama, care, din cauza mea, nu a dormit un somn de prânz niciodată, pentru că mereu eram în sufletul ei să o întreb dacă doarme. Adi era în camera alăturată şi credea că pur şi simplu o ignor; vorba aia: eu n-aş putea să dorm vreodată până când toţi din casă n-au sforăit măcar o dată!

Din “Algoritmul vieţii în familie”